Cum gândurile, stresul și credința sunt împletite în modul în care ne simțim în corpul nostru și de ce multe tradiții tratează mintea și corpul ca unul singur.
Pentru o lungă perioadă de timp, medicina a tratat mintea și corpul ca două departamente separate. Corpul era instalații și cablaje; mintea era ceva ce se întâmpla la etaj și rareori trimitea corespondență jos. Apoi au început să sosească dovezile, și tot spuneau același lucru: linia dintre gând și carne este mult mai subțire decât presupuneam. Ce simți nu rămâne în capul tău. Călătorește.
Începe cu ceva ce poți testa chiar acum. Imaginează-ți că muști dintr-o lămâie, coaja galbenă, sucul acru inundându-ți gura. Dacă ai acordat atenție, probabil ai salivat. Nu era nicio lămâie prezentă. Doar un gând a mișcat o glandă. Acea demonstrație minusculă este întregul principiu în miniatură: creierul nu doar observă corpul, îl instruiește, constant, prin nervi și hormoni.
Extinde asta la scară și obții răspunsul la stres. Când mintea judecă o situație ca fiind amenințătoare, fie că este un câine care atacă sau un e-mail necitit de la șeful tău, creierul inundă corpul cu adrenalină și cortizol. Ritmul cardiac crește, digestia face o pauză, mușchii se tensionează. Acest lucru este genial pentru a scăpa de un prădător și groaznic ca o condiție permanentă.
Neurocercetătorul Robert Sapolsky a spus-o memorabil: o zebră care fuge de un leu își pornește răspunsul la stres, scapă și câteva minute mai târziu paște calmă. Oamenii, în schimb, pot menține alarma în funcțiune ani de zile reluând griji pe care zebra nu și le-ar imagina niciodată. Mulți oameni observă că a trăi cu o grijă constantă îi lasă să se simtă tensionați, neliniștiți și epuizați.
Cercetătorii din domeniul psihoneuroimunologiei, studiul modului în care mintea și imunitatea vorbesc între ele, au arătat acest lucru direct. Cercetători precum Janice Kiecolt-Glaser au studiat modul în care stresul susținut, de exemplu la persoanele care îngrijesc o rudă grav bolnavă, se raportează la funcționarea de zi cu zi a corpului. Povara minții a apărut în piele și în sânge.
Nicăieri nu este conexiunea mai clară decât în efectul placebo. Efectul placebo arată cât de puternic modelează așteptarea și sensul experiența umană, acesta fiind motivul pentru care cercetătorii îl iau atât de în serios. Timp de decenii, placebo a fost tratat ca zgomot care trebuie scăzut dintr-un studiu clinic. Este mai bine înțeles ca o reamintire a faptului că așteptarea și sensul pot schimba modul în care se simt oamenii. Modul în care interpretăm un moment face parte din modul în care îl trăim.
S-o luăm pe Marta, care trăia cu dureri de cap tensionale constante. Scanările nu au găsit nimic în neregulă. Ceea ce a ajuns să prețuiască a fost o practică zilnică de respirație lentă și o scurtă scanare a corpului, observând unde se încorda fără să știe, maxilarul, umerii, stomacul. În câteva săptămâni s-a simțit mai în largul ei în corpul ei și mai conștientă de tensiunea ei. Nu s-a întâmplat nimic supranatural. Pur și simplu încetase să-și mai țină corpul într-o stare permanentă de urgență tăcută, iar corpul ei, ușurat, a încetat să-i mai trimită nota de plată.
Ar fi crud și fals să spunem că poți gândi o cale de ieșire din orice boală. Nu poți medita pentru a vindeca un os rupt sau o infecție gravă, iar credința că ar trebui să o poți face poate adăuga vinovăție peste suferință. Aceea este latura întunecată a pretențiilor exagerate.
Adevărul onest și util stă mai jos și mai stabil: starea ta mentală nu este separată de sănătatea ta fizică, este împletită în ea. Calmul și conexiunea nu sunt luxuri așezate deasupra corpului. Sunt semnale pe care corpul le citește și la care răspunde, în fiecare oră din fiecare zi.
Spunem că avem un „sentiment în intestin” ca și cum ar fi poezie. Este mai aproape de anatomie. Tractul digestiv este căptușit cu sute de milioane de neuroni, uneori numit al doilea creier, și este într-o conversație constantă, în două direcții, cu capul tău prin nervul vag. Aproximativ nouăzeci la sută din semnalele de pe acel nerv călătoresc în sus, de la intestin la creier, nu invers. Burta ta raportează sediului central mult mai mult decât dictează sediul central burții tale.
Acesta este motivul pentru care anxietatea apare adesea ca un stomac agitat și pentru care stresul cronic poate perturba digestia luni de zile. Funcționează și invers: un număr tot mai mare de cercetări leagă trilioanele de microbi din intestin de starea de spirit, sugerând că modul în care mănânci, dormi și te stresezi este într-un dialog tăcut cu felul în care te simți. Nimic din toate acestea nu este mistic. Este pur și simplu bucla minte-corp exprimată într-un loc pe care de obicei îl ignorăm, până când vorbește cu voce tare.
Lecția practică este o lecție de umilință. Când corpul tău trimite un semnal vag de neliniște, nu este zgomot pe care să-l ignori. Este adesea partea cea mai veche și mai rapidă din tine observând ceva ce mintea gânditoare nu a pus încă în cuvinte.
Poți începe să explorezi această legătură cu practici zilnice simple, alături de orice îngrijire pe care o primești deja de la profesioniștii din domeniul sănătății. Cea mai simplă pârghie este respirația, pentru că este singura parte a răspunsului la stres pe care o poți încetini conștient. Când observi tensiune, prelungește-ți expirația timp de un minut și observă cum te simți. Apoi lărgește practica: numește ceea ce simți, înmoaie acolo unde te încordezi și tratează-ți odihna ca pe ceva demn de protejat.
Tratează-ți viața interioară ca parte a imaginii tale de ansamblu asupra stării de bine. Întotdeauna a fost.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play