Ce este de fapt inteligența emoțională, de unde vine ideea, ce susține și ce nu susține cercetarea și cum o dezvolți prin practică de zi cu zi.
Mare parte din munca interioară, indiferent de tradiție, ajunge în cele din urmă la un set de abilități discrete: să observi ce simți, să înțelegi de ce, să citești ce simt ceilalți și să răspunzi cu înțelepciune, nu automat. Psihologia are un nume pentru acest ansamblu: inteligența emoțională. Expresia este uneori supraevaluată, ca și cum ar fi cheia secretă a succesului, dar sub exagerări se ascunde ceva cu adevărat valoros și, mai ales, ceva ce se poate învăța. Este mai puțin o trăsătură fixă pe care o ai sau nu, și mai mult un meșteșug care crește odată cu atenția.
Termenul a primit forma sa științifică în 1990, prin psihologii Peter Salovey și John Mayer, care au descris inteligența emoțională ca pe abilitatea de a percepe, a înțelege și a gestiona emoțiile, ale tale și ale celorlalți. Modelul lor s-a conturat apoi în patru ramuri conectate: perceperea corectă a emoțiilor, în fețe, în voci și în propriul corp; folosirea emoțiilor pentru a sprijini gândirea, de pildă să recunoști când o stare de calm se potrivește unei munci atente; înțelegerea modului în care emoțiile apar, se amestecă și se schimbă; și gestionarea lor, atât a ale tale, cât și în relațiile cu alți oameni. În 1995, jurnalistul și psihologul Daniel Goleman a adus ideea în fața publicului larg cu cartea sa de mare succes, iar inteligența emoțională a devenit o prezență constantă în școli, la locul de muncă și în programele de formare pentru lideri.
Imaginea sinceră este mai modestă decât cea populară. Cartea lui Goleman sugera că inteligența emoțională poate conta mai mult decât IQ-ul, iar această afirmație s-a răspândit mult dincolo de ceea ce susțin dovezile. Cercetările arată că abilitățile emoționale sunt asociate cu relații mai bune, cu bunăstare și, într-o măsură moderată, cu performanță la locul de muncă, mai ales în roluri pline de contact uman. Însă modalitățile de măsurare sunt încă dezbătute. Chestionarele în care oamenii își evaluează singuri abilitățile emoționale se suprapun puternic cu trăsăturile obișnuite de personalitate, în timp ce testele de abilitate, care cer rezolvarea unor probleme emoționale, surprind ceva mai distinct, dar sunt mai greu de construit bine. Concluzia corectă este că inteligența emoțională este reală și utilă, un ingredient important al unei vieți bune, nu cheia ei universală.
Una dintre cele mai practice descoperiri privește limbajul. Psihologa Lisa Feldman Barrett și colegii ei au studiat ceea ce numesc granularitate emoțională, adică abilitatea de a face distincții fine între sentimente, astfel încât „rău” să devină dezamăgit, jenat, singur sau plin de resentimente. Oamenii care fac aceste distincții mai fine tind să facă față emoțiilor dificile cu mai multă flexibilitate. O direcție conexă de cercetare asupra creierului, a lui Matthew Lieberman și a colegilor săi, a arătat că simplul fapt de a pune un sentiment în cuvinte poate reduce activitatea sistemului de alarmă al creierului. A denumi nu este un truc prin care sentimentele dispar; este o cale de a le vedea suficient de clar încât să alegi ce faci mai departe.
Gábor, manager de proiect, se mândrea că este calm. În realitate avea doar două setări, bine și furios, iar echipa lui învățase să citească vremea de pe fața lui înainte ca el să o observe. Într-un trimestru stresant a început un mic experiment: de trei ori pe zi făcea o pauză și căuta un cuvânt precis pentru ce simțea, iar o dată pe zi încerca să numească ce ar putea simți un coleg. Cuvintele l-au surprins. Ceea ce numise mereu furie era adesea îngrijorarea de a-i dezamăgi pe ceilalți sau epuizare. Pe măsură ce vocabularul lui creștea, setarea „furios” apărea tot mai rar, iar echipa a început să-i aducă problemele din timp, în loc să le ascundă.
Inteligența emoțională se dezvoltă prin aceeași repetiție răbdătoare ca orice abilitate. Fă pauze în timpul zilei ca să te întrebi ce simți și caută un cuvânt mai exact decât bine sau rău. Observă unde se află sentimentul în corpul tău. Când cineva reacționează puternic, abordează cu curiozitate ce se poate petrece în sufletul lui înainte să răspunzi. Într-un conflict, încearcă să descrii înapoi sentimentele celeilalte persoane și întreab-o dacă ai înțeles corect. Articolul despre alchimia emoțională arată cum poți rămâne alături de un sentiment dificil fără ca valul să te ia cu el; inteligența emoțională extinde aceeași abilitate și asupra oamenilor din jurul tău. În aplicație, dimensiunea Inteligență emoțională din Oglinda Sufletului îți oferă o imagine de ansamblu a felului în care te vezi pe tine aici. Privește-o ca pe o oglindă pentru reflecție, nu ca pe un scor la un test, și observă cum se schimbă pe măsură ce practica ta se adâncește.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play