Ce spune psihologia despre flow și atenție, de ce un joc calm și captivant poate antrena aceleași capacități ca meditația și cum deosebești practica de compulsie.
Avem tendința de a trata jocul ca pe opusul muncii interioare serioase, ceva pentru copii sau pentru minutele în care nu avem altceva mai bun de făcut. Istoricul olandez Johan Huizinga susținea contrariul în cartea sa din 1938, Homo Ludens: jocul este mai vechi decât cultura, iar ritualul, arta și chiar dreptul au crescut din el. Tradițiile spirituale știu de multă vreme ceva asemănător. Dervișii se învârt, călugării cântă, pelerinii merg pe jos, iar toate acestea implică ritm, repetiție și un fel de atenție absorbită care seamănă mult cu jocul. Articolul de față privește ce a aflat psihologia despre această stare și cum un joc calm poate deveni o practică adevărată, nu doar o distragere.
Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a petrecut decenii studiind momentele în care oamenii se simt cel mai plini de viață. A intervievat alpiniști, jucători de șah, chirurgi, dansatori și artiști și a folosit metoda eșantionării experienței, cerându-le oamenilor să noteze ce făceau și ce simțeau în momente alese la întâmplare în cursul zilei. Din nou și din nou, ei descriau aceeași stare, pe care el a numit-o flow. În flow, atenția ți-e complet absorbită de ceea ce faci. Conștiința excesivă de sine dispare, timpul pare să se accelereze sau să încetinească, iar activitatea pare să merite făcută pentru ea însăși. Csikszentmihalyi a constatat că flow-ul apare de obicei în condiții precise: un scop clar, feedback imediat și o provocare bine potrivită cu abilitatea ta. Prea grea și aluneci spre anxietate; prea ușoară și derivi spre plictiseală. Flow-ul trăiește în canalul îngust dintre ele.
Flow-ul contează pentru că atenția obișnuită este atât de neliniștită. Într-un studiu cunoscut din 2010, Matthew Killingsworth și Daniel Gilbert au folosit o aplicație pentru telefon ca să eșantioneze mii de oameni în timpul zilei și au constatat că mintea lor rătăcea aproape jumătate din timp și că oamenii erau, în general, mai puțin fericiți când mintea le rătăcea. Meditația antrenează atenția prin observarea rătăcirii și întoarcerea blândă. Flow-ul o antrenează altfel, oferindu-i atenției ceva atât de captivant încât rămâne fără efort. Cele două nu sunt identice: meditația cultivă o conștientizare deschisă a ceea ce apare, în timp ce flow-ul se îngustează asupra sarcinii. Dar amândouă dezvoltă același mușchi al prezenței, iar mulți oameni găsesc într-un joc calm o primă ușă mai ușoară decât statul în liniște.
Ritmul este una dintre cele mai vechi unelte pentru a liniști mintea. Toba, cântatul, vâslitul, mersul și mătăniile oferă toate atenției o bătaie pe care să se odihnească. Rezonanță cosmică funcționează după același principiu. Cercurile pulsează, iar tu atingi fiecare cerc la apogeul lui, cu Perfect și Bun care arată cât de aproape ai nimerit momentul. Pe măsură ce nivelurile cresc, apar mai multe cercuri deodată, iar fereastra de timp se îngustează, exact provocarea bine potrivită descrisă de cercetarea despre flow. Perechi de simboluri oferă o versiune mai liniștită, cerând memoriei tale să țină tabla în minte, câte o carte. În ambele, abilitatea antrenată este pur și simplu să fii aici, acum, pentru următoarea bătaie.
Tamas obișnuia să-și petreacă drumul cu trenul spre casă derulând știri și ajungea mai încordat decât plecase de la serviciu. A înlocuit derularea cu câteva niveluri din Rezonanță cosmică, la început doar ca să-și țină mâinile ocupate. După două săptămâni a observat că, până la al treilea nivel, umerii i se lăsaseră, iar respirația i se încetinise pe pulsul cercurilor. A început să încheie fiecare sesiune cu un minut de respirație cu ochii închiși înainte de stația lui. Jocul nu i-a rezolvat problemele de la serviciu. I-a oferit o punte scurtă și sigură de la modul de lucru înapoi la propriul corp.
Aici contează sinceritatea. Flow-ul este neutru din punct de vedere moral: aceeași absorbire care face un joc liniștitor îl poate face și compulsiv, iar multe aplicații sunt construite să o exploateze cu serii și recompense fără sfârșit. Un joc este practică atunci când ieși din el cu mai multă prezență și mai multă liniște decât aveai la intrare, și o distragere atunci când ieși din el agitat și cu poftă de mai mult. Observă care e cazul pentru tine. Stabilește un sfârșit firesc, cum ar fi câteva niveluri, și oprește-te când scorul începe să conteze mai mult decât jocul în sine. Un joc calm nu este un tratament pentru anxietate sau pentru altceva. Dar jucat cu atenție, poate fi ceea ce tradițiile străvechi au știut mereu că poate fi jocul: o cale de a exersa a fi pe deplin viu.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play