Miturile din spatele lui Orion, al Ursei Mari și al Ursei Mici, al Casiopeei, al Lirei, al Lebedei și al celorlalte constelații din setul Master, și contemplarea stelelor ca o practică simplă a uimirii.
În cea mai mare parte a istoriei omenirii, cerul nopții a fost cea mai mare carte ilustrată pe care a văzut-o cineva, iar fiecare cultură l-a umplut cu povești. Constelațiile pe care le folosim astăzi sunt în mare parte versiunile grecești ale acelor povești, transmise prin astronomul Ptolemeu și extinse mai târziu de navigatorii europeni. Cele douăsprezece figuri din setul Master al jocului Constellation Drawer sunt un bun eșantion. Iată miturile lor și o invitație de a ieși afară să privești.
Orion este cea mai ușor de găsit constelație de iarnă: trei stele luminoase aliniate formează centura lui, cu Betelgeuse, roșiatică, la un umăr și cu Rigel, alb-albăstruie, la un picior. În mitul grecesc, era un vânător uriaș care se lăuda că poate ucide orice animal de pe Pământ. Într-o versiune, zeița Pământului a trimis un scorpion să-l smerească, iar amândoi au fost așezați pe cer de părți opuse, astfel că Orion apune la vest când Scorpionul răsare la est. Nu împart niciodată cerul. Alte popoare au văzut figuri cu totul diferite în aceleași stele, ceea ce ne reamintește că imaginile sunt ale noastre, nu ale cerului.
Ursa Mare, Ursa Major, cuprinde cele șapte stele pe care mulți le cunosc drept Big Dipper (Carul Mare), numit Plugul în Marea Britanie și car în mare parte din Europa. Mitul grec povestește despre Callisto, o însoțitoare a Artemidei, transformată în ursoaică; ani mai târziu, fiul ei Arcas, aflat la vânătoare, era cât pe ce s-o omoare, iar Zeus i-a ridicat pe amândoi pe cer ca Ursa Mare și Ursa Mică. Urmărește cele două stele de la capătul cupei carului, cele mai îndepărtate de coadă, și ajungi la Polaris, în vârful cozii Ursei Mici. Aflată aproape exact deasupra polului nord al Pământului, pare nemișcată în timp ce cerul se rotește în jurul ei, motiv pentru care a ghidat călători timp de secole. Dragonul, Draco, șerpuiește între cele două Urse și a fost adesea identificat cu Ladon, care păzea merele de aur ale Hesperidelor. Când s-au construit piramidele egiptene, una dintre stelele Dragonului, Thuban, era steaua polară; clătinarea lentă a Pământului a trecut de atunci rolul către Polaris.
Casiopeea, regina în formă de W de lângă pol, se lăuda că frumusețea familiei ei întrece nimfele mării, iar drept pedeapsă a fost așezată pe tronul ei pe cer, rotindu-se în jurul polului și atârnând cu capul în jos o parte din fiecare noapte. Lira este lira lui Orfeu, a cărui muzică putea mișca pietrele; cea mai strălucitoare stea a ei, Vega, este un colț al Triunghiului de Vară. Celelalte colțuri aparțin Lebedei, Cygnus, a cărei cruce de stele zboară de-a lungul Căii Lactee, cu strălucitoarea Deneb în coadă, și Vulturului, Aquila, care purta fulgerele lui Zeus, cu Altair în inimă. În tradiția est-asiatică, Vega și Altair sunt fata țesătoare și văcarul, îndrăgostiți despărțiți de râul Căii Lactee, care se pot întâlni o dată pe an. Pegas, calul înaripat născut din Meduza, marchează cerul de toamnă cu Marele său Pătrat. Coroana Boreală, Coroana Nordică, este coroana pe care Dionysos i-a dat-o Ariadnei. Șarpele, Serpens, este șarpele ținut de Ophiuchus, vindecătorul, și singura constelație împărțită în două părți separate. Phoenix, pasărea renăscută din propria cenușă, este mult mai tânără: navigatorii olandezi au adăugat-o la sfârșitul secolului al XVI-lea, iar din cea mai mare parte a Europei abia se ridică deasupra orizontului, dacă o face deloc.
Sofia, o contabilă care nu mai privise cerul nopții de ani de zile, și-a dus nepotul la o cabană într-un weekend de iarnă și a realizat că nu poate numi nicio stea. Înainte de următoarea excursie, a parcurs setul Master din Constellation Drawer, iar în prima noapte senină a găsit centura lui Orion în câteva secunde. Nepotul ei voia toate poveștile. Au rămas afară cu o oră mai mult decât plănuiseră, înfășurați în pături, iar ea a spus după aceea că a fost prima dată în luni de zile când mintea i s-a liniștit complet.
Liniștea aceea are un nume. Psihologul Dacher Keltner, care studiază uimirea de mulți ani, o descrie ca sentimentul de a fi în prezența a ceva vast pe care nu-l putem cuprinde imediat, iar cercetările lui o leagă de un sentiment mai discret al sinelui și de o atracție mai puternică spre ceilalți oameni. Cerul nopții este una dintre cele mai vechi surse ale acestui sentiment și este gratuit. Ca să exersezi, găsește cel mai întunecat loc la care poți ajunge și dă-le ochilor douăzeci de minute sau mai mult să se adapteze, departe de ecrane luminoase. Începe cu un reper, Orion iarna sau Carul Mare tot anul în nord, apoi pur și simplu privește. Lumina unora dintre aceste stele a pornit cu secole în urmă. Nu trebuie să crezi vreun mit ca să simți ce au simțit oamenii care le-au povestit: mic și, cumva, acasă.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play