O privire asupra ideilor din spatele multor practici de respirație, inclusiv expirația lentă, și a motivului pentru care multor oameni le plac câteva minute de respirație.
Până acum poate ai observat un tipar care străbate discret fiecare practică de respirație din această categorie: încetinește respirația, prelungește expirul, păstrează blândețea și absența efortului, iar mulți oameni constată că trupul începe să se liniștească. Nu este o coincidență și nici simpla tradiție care repetă din inerție un obicei vechi. Dedesubt există o fiziologie fascinantă și tot mai studiată, iar înțelegerea ei poate transforma aceste practici din acte de credință sau speranță în ceva ce abordezi cu o curiozitate informată, mai degrabă decât cu încredere oarbă. Acest articol este știința care stă sub respirație și merită cunoscută.
Corpul tău funcționează pe un sistem de control automat numit sistem nervos autonom, iar pentru scopul nostru are două ramuri principale care lucrează foarte asemănător cu un accelerator și o frână la o mașină. Ramura simpatică este acceleratorul: accelerează inima, încordează mușchii, ascute și îngustează atenția, eliberează hormoni de stres și pregătește întregul corp să lupte sau să fugă dintr-o amenințare. Ramura parasimpatică este frâna: încetinește din nou inima, relaxează mușchii și se ocupă de munca de fundal, liniștită și esențială, a digestiei, a reparării, a creșterii și a odihnei. Într-o viață sănătoasă și bine reglată, aceste două ramuri se alternează lin și potrivit pe tot parcursul zilei. În condiții de stres cronic, necruțător, acceleratorul rămâne însă practic blocat pe jumătate apăsat, iar corpul rareori, dacă vreodată, trece complet în modul de reparare și refacere.
Aici este punctul crucial. Nu poți pur și simplu să dai o comandă conștientă inimii să încetinească sau să ordoni intestinului să se relaxeze și să digere. Aceste sisteme nu primesc instrucțiuni verbale directe. Ai însă un punct remarcabil, aproape magic, de acces la tot acest sistem automat: respirația. Este singura funcție autonomă majoră care se află și complet sub controlul tău voluntar ori de câte ori alegi să iei volanul. Prin respirație poți ajunge în liniște la bordul pe care restul tău nu îl poate atinge.
Jucătorul-cheie în toate acestea este nervul vag, nervul lung, rătăcitor, care poartă marea majoritate a semnalelor parasimpatice, calmante, dus și întors între creier și organele corpului. Și iată cel mai important detaliu, cel care explică aproape orice tehnică de respirație calmantă predată vreodată: frâna se aplică mai puternic la expir decât la inspir. Când expiri lent, activitatea vagală crește și ritmul cardiac scade ușor; când inspiri, activitatea vagală scade și ritmul cardiac crește din nou. De aceea fiecare practică liniștitoare, respirația în pătrat, respirația pe nări alternante, simpla respirație lentă, toate, pun accentul pe un expir lung, lin, nepripit. Îți sprijini în mod deliberat și cu măiestrie greutatea pe frâna încorporată a corpului.
Cercetătorii măsoară flexibilitatea și sănătatea generală a acestui sistem prin ceea ce se numește variabilitatea ritmului cardiac, variația subtilă, sănătoasă, de la o bătaie la alta a pulsului tău. Respirația lentă, deliberată, este o practică străveche pe care mulți oameni o consideră utilă pentru a trece lin între efort și odihnă. Respirația la un ritm de aproximativ cinci-șase respirații pe minut, mult mai lentă decât cele douăsprezece-șaisprezece cu care funcționăm de obicei, pare să atingă un fel de punct ideal de rezonanță, în care ritmurile naturale ale inimii și ale respirației încep să se întărească reciproc, iar efectul calmant asupra întregului sistem este cel mai puternic.
Când Dr. Owusu, un medic practicant foarte ocupat, a dat prima dată peste respirația lentă, era sincer sceptică; i se părea mult prea simplă și mult prea ieftină ca să conteze prea mult pentru oamenii stresați din jurul ei. Așa că a hotărât să o încerce mai întâi pe ea însăși, făcând cinci minute de respirație lentă, deliberată, de două ori pe zi, și a observat, în câteva săptămâni, un sentiment tot mai mare de calm și o reacție mai blândă la stresul de zi cu zi. Ce a convins-o în final nu a fost teoria elegantă, ci datele simple pe care le putea citi chiar pe încheietura ei. A început să împărtășească practica prietenilor și colegilor ca pe un instrument simplu pe care să-l poarte oriunde, care nu costă absolut nimic și care este mereu disponibil în clipa în care vor un moment mai calm.
Nu trebuie să memorezi anatomia și nici să ții minte numele nervilor. Lecția practică de sub toate acestea este simplă, durabilă și cu adevărat eliberatoare: mulți oameni constată că respirația lentă și blândă, cu un expir lung și moale, îi ajută să se simtă mai calmi și mai puțin stresați, indiferent de convingerile lor. Fiecare practică de respirație din această categorie este, în fond, doar o ușă diferită către aceeași fiziologie de bază. Acum înțelegi de ce funcționează. Iar la cei mai mulți oameni, această înțelegere se dovedește a fi exact lucrul care îi face, în sfârșit, să practice.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play