Ce a înțeles Carl Jung prin arhetipuri, de ce aceleași figuri revin atât în mituri, cât și în tarot, și cum lucrul cu ele poate deschide ușa către lucrul cu umbra.
Ghidul bătrân și înțelept, șmecherul, Marea Mamă, eroul care pleacă de acasă: aceste figuri apar în basme, povești religioase, romane și filme din toată lumea și populează și tarotul. De ce revin aceleași personaje? Cel mai influent răspuns al secolului trecut a venit de la psihiatrul elvețian Carl Gustav Jung, iar ideea lui despre arhetipuri este una dintre cele mai utile punți între lumea simbolică a tarotului și munca practică de a te cunoaște.
Jung a început ca un coleg al lui Sigmund Freud, dar a rupt cu el în privința naturii inconștientului. Freud vedea inconștientul în mare parte ca pe un depozit de material personal, reprimat. Jung a fost de acord că acest strat personal există, dar prin visele pacienților săi, studiul mitologiei și propriile experiențe interioare s-a convins că există un strat mai profund, comun tuturor oamenilor. L-a numit inconștientul colectiv. Conținutul său nu era format din imagini concrete, ci din tendințe moștenite de a forma anumite feluri de imagini, iar acestea le-a numit arhetipuri. Un arhetip, din acest punct de vedere, este ca o albie de râu: fiecare cultură și fiecare persoană o umple cu apă diferită, dar forma canalului este comună tuturor. Printre arhetipurile descrise de Jung se numără Persona, masca pe care o arătăm lumii; Umbra, părțile din noi pe care le negăm; Anima și Animusul, figuri interioare ale celuilalt sex; și Sinele, imaginea întregului din centrul psihicului.
Este corect să spunem clar ce fel de idee este aceasta. Arhetipurile lui Jung au fost extrem de influente în psihoterapie, critica literară și studiul religiei, dar afirmația că sunt moștenite nu a fost niciodată demonstrată așa cum sunt testate teoriile științifice, iar mulți psihologi o consideră speculativă. Nu trebuie să accepți teoria în întregime ca să găsești conceptul util. Ca mod de a observa tiparele recurente din povești și din viața ta interioară, funcționează remarcabil de bine.
Mitologul Joseph Campbell a dus ideile lui Jung într-un celebru studiu comparativ, The Hero with a Thousand Faces, publicat în 1949. El a susținut că miturile eroice din culturi foarte diferite urmează un tipar asemănător: o chemare la aventură, trecerea în necunoscut, încercări și ajutoare, o mare încercare și o întoarcere acasă cu ceva de valoare. Indiferent dacă fiecare mit se potrivește modelului său, mulți povestitori l-au folosit deliberat de atunci. Tiparul pare familiar pentru că oglindește forma reală a creșterii: părăsești ce e sigur, treci prin încercări și te întorci schimbat.
Jung însuși a scris foarte puțin despre tarot, dar cititorii de mai târziu au găsit că ideile lui se potrivesc firesc. Mai ales Arcanele Majore se citesc ca o galerie de arhetipuri. Nebunul este începătorul inocent, Magicianul voința creatoare, Preoteasa cunoașterea interioară pe care cititorii jungieni o leagă adesea de Anima, Împărăteasa Marea Mamă, Împăratul tatăl și conducătorul, Pustnicul Bătrânul Înțelept, Diavolul o imagine a Umbrei, iar Lumea o imagine a Sinelui integrat. Când întâlnești una dintre aceste cărți, întâlnești o figură cu rădăcini adânci în imaginația umană și adesea îți stârnește ceva înainte ca tu să fi găsit cuvintele.
Pe Ruth o irita Magicianul de fiecare dată când apărea în lecturile ei. I se părea lăudăros, prea sigur pe sine. Când a explorat reacția în jurnal, folosind ceva apropiat de ceea ce Jung numea imaginație activă, și-a închipuit o conversație cu figura. Spre surprinderea ei, aceasta a întrebat de ce nu își îngăduie niciodată să-și asume meritul pentru nimic. A recunoscut un obicei de-o viață de a se face mică. Cartea nu-i spusese nimic nou; dăduse un chip unei părți din ea pe care o îndepărtase.
Acea clipă de iritare este ușa către lucrul cu umbra. Figurile care ne enervează, ne sperie sau ne fascinează cel mai puternic poartă adesea calități pe care le-am renegat. Tarotul oferă un mod blând de a le întâlni: observă ce cărți îți plac și pe care le eviți și întreabă-te ce ți-ar putea arăta fiecare despre tine. Articolul despre lucrul cu umbra din această bibliotecă duce subiectul mai departe. Dacă lucrul cu materialul tău interior aduce vreodată emoții copleșitoare sau traume vechi, este mai înțelept să continui cu un terapeut calificat decât pe cont propriu.
SpirAI este o aplicație de reflecție personală. Nimic de aici nu prezice viitorul și nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihologică.
Du într-o conversație ce ai observat aici. Începi gratuit și nu trebuie să crezi în nimic.
Descarcă SpirAI din Google Play